Despre blockchain
Plecand de la primul Blockchain 1.0 conceput in 2008 de catre o persoana anonima ( identificata cu numele de Satoshi Nakamoto ) si care in 2009 punea in aplicare criptomoneda Bitcoin, realizandu-se astfel prima moneda digitala care a rezolvat „problema dublei cheltuieli” fara sa se foloseasca de o autoritate centrala de incredere, constatam dupa 14 ani ca vorbim despre Blockchain 5.0 si a cincea revolutie industriala.
În „Ingineria filosofică: spre o filosofie a webului”, Halpin și Monnin au pus în discuție anumite aspecte filosofice ale acestei tehnologii emergente, precum relația dintre lumea fizică și lumea virtuală, individul și societatea, conceptele de materialitate, întrupare, temporalitate, spațialitate și posibilitate. Pentru a prezenta insa avantajele enorme ale acestui sistem si integrarea sa in toate aspectele vietii cotidiene, este necesara o succinta descriere a sa.
Un blockchain este o „carte contabilă” (în engleza „ledger”) descentralizată, distribuită și publică, formată dintr-o listă de blocuri înlănțuite. Blockchainul este folosit pentru a înregistra tranzacțiile distribuit (pe mai multe calculatoare), iar înregistrările nu pot fi modificate retroactiv fără alterarea blocurilor ulterioare. O bază de date de tip blockchain este gestionată autonom, folosind o rețea peer-to-peer și un server de timestamping distribuit. Aceste servere sunt gestionate prin colaborare în masă, dirijată de interese colective. Rezultatul este un sistem de tranzacții robust, unde incertitudinea participanților privind securitatea datelor este marginală. Utilizarea unui blockchain elimină posibilitatea de copiere/clonare a activelor digitale. Printr-un blockchain se asigură astfel faptul că fiecare unitate de valoare a fost transferată doar o singură dată, rezolvând astfel problema dublei cheltuieli. Blockchainurile au fost descrise ca fiind protocoale de schimb de valoare. Aceste schimburi de valoare pe bază de blockchain pot fi finalizate mai repede, mai sigur și mai ieftin față de sistemele tradiționale. Un blockchain poate fi folosit pentru a atribui titluri de proprietate, deoarece acesta oferă o înregistrare permanentă care obligă acceptarea contractului
Prin stocarea datelor într-o rețea peer-to-peer, arhitectura blockchain elimină o serie de riscuri care vin atunci când datele sunt organizate la nivel central. Arhitecturile peer-to-peer precum blockchainurile nu au puncte centrale de vulnerabilitate pe care hackerii le-ar putea exploata; de asemenea, nu au niciun punct critic central – adică nu există niciun calculator „important” a cărui defectare ar cauza întreruperea rețelei. Metodele blockchain de securitate includ utilizarea de criptografie cu chei publice. O „cheie publică” este un șir lung de caractere aleatorii și reprezintă o adresă pe blockchain care înregistrează valoarea tokenurilor trimise prin rețea la acea adresă. O „cheie privată” este ca o parolă, care oferă proprietarului accesul la activele sale digitale sau mijloacele de a interacționa cu diferite aplicații care sunt construite peste blockchainuri. Datele stocate pe blockchain sunt considerate, în general, incoruptibile. În timp ce bazele de date centralizate sunt mult mai ușor de controlat, modificarea și manipularea datelor este posibilă și ușor de realizat. Prin descentralizarea datelor dintr-o „carte contabilă”, blockchainurile publice oferă transparență pentru toți cei implicați.
Marele avantaj al unui blockchain public, deschis, fără permisiuni este că nu este necesar controlul accesului pentru a evita utilizatorii cu intenții rele. Acest lucru înseamnă că diverse aplicații pot fi adăugate la rețea fără aprobarea sau încrederea altor utilizatori, folosind blockchainul ca protocol de transport.
Sistemele blockchain folosesc algoritmi de consens pentru a permite participanților să ajungă la un acord în cadrul rețelei. Algoritmii de consens sunt importanți pentru rețelele blockchain deoarece permit nodurilor să ajungă la un consens descentralizat între ele, motivează participanții să se supună regulilor, evită probleme precum cheltuielile duble, asigură echitatea și ca rețeaua să rămână tolerantă la erori. Fără un algoritm de consens, o rețea blockchain nu este altceva decât o bază de date imuabilă
Concluzii:
Tehnologia Blockchain are un potențial uriaș de a transforma modele de afaceri pe termen lung. Ea este mai degrabă o tehnologie „fundamentală” — cu potențial de a crea noi baze pentru sistemele economice și sociale globale — decât o tehnologie disruptivă, care „atacă modelele de afaceri tradiționale, printr-un cost mai scăzut în soluție”. Utilizarea tehnologiei blockchain promite să aducă îmbunătățiri semnificative la lanțurile de aprovizionare globale, tranzacții financiare, registrele activelor și rețele sociale descentralizate.
Blockchain-urile pot ajuta întreprinderile să utilizeze metode noi de prelucrare a tranzacțiilor digitale. Exemplele includ sisteme de plată și monede digitale, facilitând crowdfunding (vânzarea unui activ către un număr mare de persoane).
De asemenea, intr-un contract sau tranzacție, tehnologia blockchain elimină nevoia de a avea un trust service provider ( entitate care verifică identitatea și acțiunile părților ). Fiind un registru distribuit, blockchain-ul reduce costurile implicate în verificarea tranzacțiilor, precum și eliminarea necesității unei "părți terțe de încredere", cum ar fi băncile, pentru a finaliza tranzacțiile.
Last updated